introductiv - explicat in DEX

introductiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTRODUCTÍV, -Ă, introductivi, -e, adj. Care servește ca introducere; de (la) început. – Din fr. introductif.

introductiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INTRODUCTÍV, -Ă adj. De introducere, de (la) început. [< fr. introductif].

introductiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTRODUCTÍV, -Ă adj. de introducere, de (la) început; preliminar. (< fr. introductif)

introductiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*introductív, -ă adj. (d. lat. introductus, introdus, cu sufixu -iv; fr. introductif). Care servește la introducere: cuvinte introductive. Jur. Care servește ca început uneĭ procedurĭ: cercetare introductivă de instanță.

introductiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
introductív adj. m., pl. introductívi; f. introductívă, pl. introductíve

introductiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
introductiv a. care servă de introducțiune.

introductiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTRODUCTÍV, -Ă, introductivi, -e, adj. Care servește ca introducere; de (la) început. — Din fr. introductif.