intrinsec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din
fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.intrinsec (Dicționar de neologisme, 1986)INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esențială, a unui lucru. ◊
Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși.
2. (
Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților. [< fr.
intrinsèque, cf. lat.
intrinsecus].
intrinsec (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTRINSÉC, -Ă adj. 1. care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru; imanent. ♦ valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (anat.; despre mușchi) în interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu conține impurități. (< fr.
intrinsèque, lat.
intrinsecus)
intrinsec (Dicționaru limbii românești, 1939)*intrinséc, -ă adj., pl.
ĭ, e (fr.
intrinsèque, d. mlat.
intrinsecus, adj. format d. adv.
intrinsecus, în ăuntru [!], pin ăuntru [!]. V.
extrinsec). Care e într´un lucru, ĭ-e (îĭ este) propriŭ, esențial:
merit intrinsec al unuĭ om. Valoarea intrinsecă, reală, independentă de orĭ-ce convențiune orĭ circumstanță:
valoarea intrinsecă a feruluĭ [!] e foarte mare. (La obĭectele de metal prețios,
valoarea intrinsecă e valoarea greutățiĭ metaluluĭ independent de lucrătură). Adv. În mod intrinsec.
intrinsec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intrinséc adj. m.,
pl. intrinséci; f. intrinsécă, pl. intrinséceintrinsec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intrinsec a.
1. care e interior, esențial:
calități intrinsece; 2. real:
valoare intrinsecă.intrinsec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). — Din
fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.