întrerupe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III.
Tranz. și
refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități;
p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦
Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [
Perf. s. întrerupsei, part. întrerupt –
Var.: (
Înv.)
întrerúmpe vb. III] –
Între1- + rupe (după
fr. interrompre).