întrerupător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj.,
s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [
Var.:
întreruptór, -oáre, adj.,
s. n.] –
Întrerupe +
suf. -ător (după
fr. interrupteur).