întrerupe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III.
Tranz. și
refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități;
p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦
Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [
Perf. s. întrerupsei, part. întrerupt –
Var.: (
Înv.)
întrerúmpe vb. III] –
Între1- + rupe (după
fr. interrompre).
întrerupe (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i.
întrerúp, perf. s.
-rupsei, part.
-rupt, var.
întrerumpe vb. III. / după fr.
interrompre].
întrerupe (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTRERÚPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după fr.
interrompre)
întrerupe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întrerúpe (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întrerúp, perf. s. 1 sg
întrerupséi, 1
pl. întrerúpserăm; part. întrerúptîntrerupe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întrerupe v.
1. a rupe la mijloc;
2. a tăia vorba;
3. a se opri la mijloc.