întrerupător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj.,
s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [
Var.:
întreruptór, -oáre, adj.,
s. n.] –
Întrerupe +
suf. -ător (după
fr. interrupteur).
întrerupător (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. //
s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [<
întrerupe +
-tor, după fr.
interrupteur].
întrerupător (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I.
adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr.
interrupteur)
întrerupător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întrerupătór1 adj. m.,
pl. întrerupătóri; f. sg. și
pl. întrerupătoáreîntrerupător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întrerupătór2 s. n.,
pl. întrerupătoáre