intonație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTONÁȚIE, intonații, s. f. 1. (
Muz.) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet.
2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [
Var.: (rar)
intonațiúne s. f.] – Din
fr. intonation.