intonare - explicat in DEX

intonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTONÁRE, intonări, s. f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei. [Var.: (pop.) întonáre s. f.] – V. intona.

intonare (Dicționar de neologisme, 1986)
INTONÁRE s.f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei; intonație. [Var. întonare s.f. / < intona].

intonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intonáre s. f., g.-d. art. intonắrii; pl. intonắri

intonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTONÁRE, intonări, s. f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei. [Var.: (pop.) întonáre s. f.] — V. intona.