intonațional - explicat in DEX

intonațional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTONAȚIONÁL, -Ă, intonaționali, -e, adj. Referitor la intonație. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. intonational.

intonațional (Dicționar de neologisme, 1986)
INTONAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la intonație. [Pron. -ți-o-. / < germ. intonational].

intonațional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTONAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la intonație. (< germ. intonational)

intonațional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intonaționál (-ți-o-) adj. m., pl. intonaționáli; f. intonaționálă, pl. intonaționále

intonațional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTONAȚIONÁL, -Ă, intonaționali, -e, adj. Referitor la intonație. [Pr.: -ți-o-] — Din germ. intonational.