interpoziție (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele.
2. (
Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (
Jur.)
Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var.
interpozițiune s.f. / < fr.
interposition, cf. lat.
interpositio].
interpoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERPOZÍȚIE s. f. 1. stare a unui lucru așezat între altele. 2. (fig.) intervenție a unei autorități superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr.
interposition, lat.
interpositio)
interpoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpozíție (-ți-e) s. f.,
art. interpozíția (-ți-a), g.-d. art. interpozíției; pl. interpozíții, art. interpozíțiile (-ți-i-)