interpolator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPOLATÓR, -OÁRE, interpolatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care interpolează (
1) un text. – Din
fr. interpolateur, lat. interpolator.interpolator (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPOLATÓR s.m. Autor al unei interpolații. [Cf. fr.
interpolateur, lat.
interpolator].
interpolator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERPOLATÓR, -OÁRE s. m. f. autor al unei interpolații. (< fr.
interpolateur, lat.
interpolator)
interpolator (Dicționaru limbii românești, 1939)*interpolatór, -oáre adj. și s. Care interpolează.
interpolator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpolatór s. m.,
pl. interpolatóriinterpolator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interpolator m. cel ce interpolează.
interpolator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPOLATÓR, -OÁRE, interpolatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care interpolează (
1) un text. — Din
fr. interpolateur, lat. interpolator.