interpenetrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPENETRÁȚIE, interpenetrații, s. f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere a două sau a mai multor elemente, substanțe, fenomene etc. – Din
fr. interpénétration.interpenetrație (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPENETRÁȚIE s.f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere. [Gen.
-iei. / cf. fr.
interpénétration].
interpenetrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERPENETRÁȚIE s. f. întrepătrundere. (< fr.
interpénétration)
interpenetrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpenetráție (-ne-tra-ți-e) s. f.,
art. interpenetráția (-ți-a), g.-d. art. interpenetráției; pl. interpenetráții, art. interpenetráțiile (-ți-i-)interpenetrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPENETRÁȚIE, interpenetrații, s. f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere a două sau a mai multe elemente, substanțe, fenomene etc. — Din
fr. interpénétration.