interpelator - explicat in DEX

interpelator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERPELATÓR, -OÁRE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur.

interpelator (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERPELATÓR s.m. Cel care face o interpelare (1) [în DN]. [Cf. fr. interpellateur].

interpelator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERPELATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o interpelare. (< fr. interpellateur)

interpelator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*interpelatór, -oáre adj. și s. Care interpelează.

interpelator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interpelatór s. m., pl. interpelatóri

interpelator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interpelator m. cel ce interpelează.

interpelator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERPELATÓR, -OÁRE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. — Din fr. interpellateur.