interogà - explicat in DEX

interoga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.

interoga (Dicționar de neologisme, 1986)
INTEROGÁ vb. I. tr. A pune întrebări; a examina (elevi). ♦ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -ghează. / < lat., it. interrogare, fr. interroger].

interoga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTEROGÁ vb. tr. 1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenți). 2. a supune unui interogatoriu. (< fr. interroger, lat. interrogare)

interoga (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INTEROGÁ (‹ fr., lat.) vb. I tranz. A supune pe cineva la un interogatoriu; p. ext. a pune cuiva întrebări insistente. ◊ (INFORM.) A interoga o bancă de date = a formula întrebări ale căror răspunsuri pot fi date pe baza informațiilor conținute în banca de date.

interoga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interogá (a ~) vb., ind. prez. 3 interogheáză

interoga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. — Din fr. interroger, lat. interrogare.

interogà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interogà v. Jur. a adresa cuiva una sau mai multe întrebări.