interoceptiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEROCEPTÍV, -Ă, interoceptivi, -e, adj. (
Biol.; despre senzații) Care ia naștere în urma acțiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne. – Din
fr. interoceptif.interoceptiv (Dicționar de neologisme, 1986)INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (
Despre senzații) Care informează asupra propriului corp, în special asupra activității organelor viscerale. [Cf. fr.
intéroceptif].
interoceptiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care informează asupra întregului corp, în special asupra activității organelor viscerale. (< fr.
intéroceptif)
interoceptiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTEROCEPTÍV, -Ă, interoceptivi, -e, adj. (
Biol.; despre senzații) Care ia naștere în urma acțiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne. — Din
fr. interoceptif.