interoceptor - explicat in DEX

interoceptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.

interoceptor (Dicționar de neologisme, 1986)
INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi].

interoceptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur)

interoceptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interoceptór s. m., pl. interoceptóri

interoceptor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă senzitivă localizată în organele interne. —- Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.