internațional - explicat in DEX

internațional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERNAȚIONÁL, -Ă, internaționali, -e, adj. Care are loc între mai multe națiuni, care angajează sau privește mai multe țări, privitor la raporturile dintre națiuni. La care participă reprezentanții mai multor state; care are o importanță ce depășește granițele unei singure țări. ◊ Limbă internațională = limbă națională cu largă circulație în afara granițelor unei națiuni și folosită în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice. Drept internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezintă țara sa într-o competiție internațională. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. international.

internațional (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERNAȚIONÁL, -Ă adj. 1. Care se petrece între națiuni. ♦ Care privește raporturile dintre națiuni. 2. Care privește toate națiunile; de importanță mondială. // s.m. Participant la jocurile sportive internaționale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. international, germ. international, it. internazionale].

internațional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERNAȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. care se petrece între națiuni. ◊ referitor la raporturile dintre națiuni. 2. care privește toate națiunile; de importanță mondială. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale. III. s. f. 1. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă. 2. competiție sportivă internațională. (< fr. international)

internațional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*internaționál, -ă adj. (inter- și național. Cuv. întrebuințat întîĭa oară de filosofu [!] Englez Bentham la sfîrșitu secoluluĭ 18). Dintre națiunĭ saŭ maĭ exact, dintre state: arbitraj, mandat poștal internațional. Dreptu internațional, dreptul ginților, care regulează relațiunile dintre state. S. f. O asociațiune de meseriașĭ socialiștĭ cu tendențe [!] anarhiste întemeĭată la Londra la 1881 și care are de scop unirea tuturor meseriașilor lumiĭ. Cîntecu acestor socialiștĭ orĭ comuniștĭ.

internațional (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INTERNAȚIONÁL, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la relațiile dintre națiuni, dintre state; la care participă reprezentanți din mai multe state. ◊ (EC.) Comerț i. = ansamblul schimburilor de bunuri și servicii între statele participante la economia mondială; comerțul cu străinătatea (import-export) al unei țări pe o perioadă dată. ◊ Bancă i. = bancă operând cu valută, acordând credite în exterior sau servind ca bancă de investiții (în sensul cumpărării de titluri financiare) pentru diferite țări, firme străine. ◊ Cecuri internaționale = cecuri acceptate și plătite în alte țări (ex. cecuri de călătorie în turism. ◊ Managementul monetar i. = strategii utilizate de firme multinaționale, care au fonduri în valută i., în scopul maximizării câștigului din dobânzi și al unei evoluții favorabile a ratei de schimb (se urmărește reducerea riscului de pierderi). 2. S. m. și f. Persoană care participă la întâlniri sportive între țări.

internațional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
internaționál (-ți-o-) adj. m, pl. internaționáli; f. internaționálă, pl. internaționále

internațional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
internațional a. ce se face între națiuni: drept internațional. ║ internațională f. asociațiune socialistă revoluționară fundată la Londra în 1881, cu tendențe anarhice.

internațional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERNAȚIONÁL, -Ă, internaționali, -e, adj. Care are loc între mai multe națiuni, care angajează sau privește mai multe țări, privitor la raporturile dintre națiuni, la care participă reprezentanții mai multor state; care are o importanță ce depășește granițele unei singure țări. ◊ Limbă internațională = limbă națională cu largă circulație în afara granițelor unei națiuni și folosită în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice. Drept internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezintă țara sa într-o competiție internațională. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. international.