internare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERNÁRE, internări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
interna și rezultatul ei. ♦ (
Concr.) Document pe baza căruia cineva se poate interna într-un spital. –
V. interna.internare (Dicționar de neologisme, 1986)INTERNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei. [<
interna].
internare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)internare, internări s. f. (intl.) încarcerare.
internare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)internáre s. f.,
g.-d. art. internắrii; pl. internắriinternare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERNÁRE, internări, s. f. Acțiunea de
a (se) interna și rezultatul ei. ♦ (
Concr.) Document pe baza căruia cineva se poate interna într-un spital. —
V. interna.