intern (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTÉRN, -Ă, interni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se află înăuntrul unui obiect, al unei ființe, al unui spațiu etc., care este în interior. ◊
Organe interne = organe situate în cavitățile abdominală și toracică.
Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului.
Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului.
Unghiuri interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. ◊
Loc. adj. De (sau
pentru)
uz intern =
a) (despre medicamente) care se ia oral;
b) (despre cărți, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai în condiții speciale în interiorul unei instituții.
2. S. m. și
f.,
adj. (Elev sau ucenic) care locuiește într-un internat sau la locul unde învață meseria.
3. S. m. și
f. Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital. – Din
fr. interne, lat. internus.intern (Dicționar de neologisme, 1986)INTERN, -Ă adj. Care se află înăuntru; interior, lăuntric. ◊
Organe interne = organele din cavitatea toracică și abdominală;
unghi intern = unghi format de două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei. //
s.m. și f. Elev sau ucenic care locuiește și ia masa într-un internat. ♦ Student în medicină care face practică la un anumit spital, unde de obicei și locuiește. [Cf.
interne, it.
interno, cf. lat.
internus].
intern (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTÉRN, -Ă I.
adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric. ♦ organe ĕ = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ĕ = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~ă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie ~ă = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat. 2. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește. (< fr.
interne, lat.
internus)
intern (Dicționaru limbii românești, 1939)*intérn, -ă adj. (lat.
internus, d.
intra, în ăuntru [!]. V.
interior, extern). Al căruĭ sediŭ e în ăuntru:
boală internă (de ex., la ficat). Care locuĭește în școală:
elev intern. Relativ la administrațiunea din ăuntru [!] țăriĭ:
afacerile interne. Geom. Unghĭ intern, format de o secantă între doŭă paralele (V.
altern). S. m. și f.
Un intern, o internă, un elev intern, o elevă internă. Student, studentă în medicină care locuĭește în spital.
Ministerul de interne (subînț.
afacerĭ saŭ
lucrurĭ), care se ocupă de afacerile din ăuntru [!] țăriĭ.
Patologia internă, a boalelor interne. Adv. Pin ăuntru [!]:
această boală nu dispare de cît [!] tratînd-o intern.intern (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INTÉRN, -Ă (‹
fr.,
lat.)
adj.,
s. m. și
f. 1. Care se află în interiorul a ceva; interior, lăuntric, intestin
2. ◊ (
ANAT.)
Organe i. = organe aflate în cavitățile toracică și abdominală. ◊
Boli i. = boli ale organelor din interiorul corpului. ◊ (
MAT.)
Unghiuri i. = unghiuri formate de două drepte tăiate de o secantă și situate între cele două drepte.
2. S.m și
f. (
PEDAG.) Eșev sau ucenic care locuiește într-un internat.
3. Adj. (
INFORM.)
Memorie i. = memorie a calculatorului care face parte din unitatea centrală și la care accesul este foarte rapid. Pentru ca un program să se execute, el trebuie să se află în
m. i. 4. Adj. (
EC.)
Control i. = metode și măsuri ale managementului, urmărind creșterea eficienței și încurajarea preocupărilor pentru proceduri și politici manageriale cu eficacitate mare, controlul validității datelor deținute de manageri.
intern (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intérn adj. m.,
s. m.,
pl. intérni; adj. f.,
s. f. intérnă, pl. intérneintern (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intern a.
1. care e interior:
leziune internă; 2. școlar care e cu locuința în școală;
3. student în medicină care locuiește în spital. ║ n. pl. afacerile interioare ale unei țări:
Ministru de interne.intern (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERN, -Ă, interni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se află înăuntrul unui obiect, al miei ființe, al unui spațiu etc., care este în interior. ◊
Organe interne = organe situate în cavitățile abdominală și toracică.
Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului.
Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului.
Unghiuri interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. ◊
Loc. adj. De (sau
pentru)
uz intern = a) (despre medicamente) care se ia oral;
b) (despre cărți, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai în condiții speciale în interiorul unei instituții.
2. S. m. și
f.,
adj. (Elev sau ucenic) care locuiește într-un internat sau la locul unde învață meseria.
3. S. m. și
f. Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital; medic angajat (prin concurs) la un spital. — Din
fr. interne, lat. internus.