interesare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERESÁRE, interesări, s. f. Faptul de
a (
se)
interesa. –
V. interesa.interesare (Dicționar de neologisme, 1986)INTERESÁRE s.f. Faptul de a (se) interesa. [<
interesa].
interesare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interesáre s. f.,
g.-d. art. interesắrii; pl. interesắriinteresare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERESÁRE, interesări, s. f. Faptul de
a (se) interesa. —
V. interesa.