interes (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERÉS, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.
2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊
Loc. adj. De interes general (sau
public) = de importanță socială, util colectivității. ◊
Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale.
3. Dobândă. ◊ (
Jur.)
Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu.
4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva.
5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine.
6. Calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. [
Pl. și; (rar)
interesuri] – Din
it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.interes (Dicționar de neologisme, 1986)INTERÉS s.n. 1. Preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. ◊
Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane.
2. Dobândă. ◊
Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.
3. (
Psih.) Orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.
4. Simpatie, înclinare față de cineva.
5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. [Pl.
-se, -suri. / < it.
interesse, cf. lat.
interest – interesează, privește].
interes (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERÉS s. n. 1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ◊ ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. 2. dobândă. ♦ daune ĕ = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. simpatie, înclinare față de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. (< it.
interesse, germ.
Interesse, rus.
interes)
interes (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)interés (interése), s. n. –
1. Preocupare de a obține ceva. –
2. Avantaj, folos, cîștig, profit. –
3. Dobîndă. –
4. Înțelegere, grijă, solicitudine. –
5. Calitatea de a trezi atenție, atracție. –
Mr. intires. Fr. interêt și înainte (
sec. XVIII) din
it. interesso, mr.,
cf. ngr. ἰντερέσσον,
alb. nderes, bg. interes (după Gáldi,
Dict., 200,
rom. provine din
ngr. -ντ- trebuia să dea rezultatul
nd, ca în
alb.). –
Der. interesa, vb. (a stîrni interes;
refl., a arăta interes;
refl., a se informa, a cere informații), din
fr. intéresser; interesător, adj. (
înv., interesant);
interesant, adj., din
fr. intéressant; dezinteres, s. n. (lipsă de interes; abnegație);
dezinteresa, vb. (a compensa, a despăgubi;
refl., a manifesta lipsă de interes), din
fr. désintéresser; neinteresant, adj. (lipsit de interes).
interes (Dicționaru limbii românești, 1939)*interés n., pl.
urĭ (vechĭ) și
e (rus.
interés, germ. it.
interesse, d. lat.
interesse, a fi între, a interesa;
inter-est, pers. III sing. a prezentuluĭ indicativuluĭ d.
interesse). Ceĭa ce e în legătură cu folosu cuĭva:
interesu mă face să muncesc. Dobîndă, folos tras din baniĭ împrumutațĭ altuĭa:
interes de 4% pe an. Drept eventual la beneficiŭ:
a avea interese într´o întreprindere. Fig. Dorință de a vedea pe cineva fericit, simpatie, solicitudine:
copil demn de interes. Calitatea de a atrage atențiunea, de a plăcea pin [!] valoare:
carte plină de interes. Interes simplu, dobîndă simplă, adăugată capitaluluĭ.
Interes compus, dobîndă la dobîndă, anatocizm [!].
Prov. Fam. Interesu poartă fesu, interesu (egoizmu [!]) mișcă lumea.
interes (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interés s. n.,
pl. interéseinteres (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interes n.
1. ceea ce importă cuiva, ce-i procură un folos:
fiecare caută interesul său; 2. sentiment egoist, poftă de câștig:
e condus de interes; 3. sentiment de simpatie:
copil demn de interes; 4. atențiune inspirata de curiozitate:
lectură plină de interes; 5. dobândă bănească;
6. parte de beneficiu dintr’o operațiune comercială sau industrială.
interes (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERÉS, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.
2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊
Loc. adj. De interes general (sau
public) = de importanță socială, util colectivității. ◊
Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale.
3. Dobândă. ◊ (
Jur.)
Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu.
4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva.
5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine.
6. Ceea ce atrage, trezește atenția; atracție. [
Pl. și: (rar)
interesuri] — Din
it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.