interesant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERESÁNT, -Ă, interesanți, -te, adj. Care interesează, care prezintă sau trezește interes; vrednic de interes, demn de atenție. ♦ Care atrage atenția; puțin obișnuit, ciudat, bizar, aparte. – Din
fr. intéressant.interesant (Dicționar de neologisme, 1986)INTERESÁNT, -Ă adj. Care prezintă (este vrednic de) interes. [Cf. it.
interessante, fr.
intéressant].
interesant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERESÁNT, -Ă adj. care prezintă interes. (< fr.
intéressant)
interesant (Dicționaru limbii românești, 1939)*interesánt, -ă adj. (fr.
intéressant). Care interesează:
informațiune, figură, persoană interesantă. Fam. Stare, pozițiune interesantă, graviditate. Adv. În mod interesant:
a vorbi interesant.interesant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interesánt adj. m.,
pl. interesánți; f. interesántă, pl. interesánteinteresant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interesant a. care interesează:
carte interesantă.interesant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERESÁNT, -Ă, interesanți, -te, adj. Care interesează, care prezintă sau trezește interes; demn de atenție. ♦ Care atrage atenția; puțin obișnuit, ciudat, bizar, aparte. — Din
fr. intéressant.