intenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTENTÁ, intentez, vb. I.
Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din
fr. intenter.intenta (Dicționar de neologisme, 1986)INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊
A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr.
intenter, it., lat.
intentare].
intenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr.
intenter, lat.
intentare)
intenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
intenteázăintentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intentà v. a întreprinde, a face:
a intenta un proces.