intensitate - explicat in DEX

intensitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTENSITÁTE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forță. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. 3. (Economie; în sintagma) Intensitatea muncii = gradul de încordare al muncii, căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a lucrătorului. – Din fr. intensité.

intensitate (Dicționar de neologisme, 1986)
INTENSITÁTE s.f. 1. Grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. Tărie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensité].

intensitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTENSITÁTE s. f. 1. stare a ceea ce este intens; grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. tărie, valoare a unui sunet, curent electric etc. ♦ (fon.) accent de ~ = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. (< fr. intensité)

intensitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intensitáte f. (d. intens; fr. -nsité). Calitatea de a fi intens, gradu de tărie: intensitatea geruluĭ, intensitatea unuĭ curent electric.

intensitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intensitáte s. f., g.-d. art. intensitắții; pl. intensitắți

intensitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intensitate f. grad de forță, de activitate: intensitatea căldurei.