intens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTÉNS, -Ă, intenși, -se, adj. Foarte tare, viu, puternic. – Din
fr. intense.intens (Dicționar de neologisme, 1986)INTÉNS, -Ă adj. Puternic, viu, tare; activ. [< fr.
intense, cf. lat.
intensus].
intens (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTÉNS, -Ă adj. (și adv.) puternic, viu, tare. (< fr.
intense, lat.
intensus)
intens (Dicționaru limbii românești, 1939)*inténs, -ă adj. (lat.
intensus și
intentus, întins, mărit, intens. V.
atent). A căruĭ acțiune e de o energie extremă, tare, puternic:
frig, întuneric intens; căldură, lumină intensivă. Adv. În mod intens:
a străluci intens.intens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inténs adj. m.,
pl. inténși; f. inténsă, pl. inténse