întăritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat,
n.)
Medicul i-a dat un întăritor. –
Întări +
suf. -tor.