întăritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație;
p. gener. orice sistem de baricadare.
2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc.
3. (
Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. –
Întări +
suf. -tură.