insulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ♦
Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător.
2. (În sintagma)
Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (
1); plaur. – Din
lat. insula.insulă (Dicționar de neologisme, 1986)ÍNSULĂ s.f. 1. Suprafață din scoarța Pământului mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă. ◊
Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur.
2. Spațiu verde în mijlocul unei străzi; refugiu. [< lat.
insula].
insulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍNSULĂ s. f. 1. suprafață de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă. ♦ ~ plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur. 2. suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții. 3. suprastructură a unui portavion. (< lat.
insula)
insulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ínsulă f., pl.
e. (lat.
insula, it.
isola. V.
izolez). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă. Grupă de case înconjurată din toate părțile de strade [!]. V,
ostrov, scruntar.insulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ínsulă s. f.,
g.-d. art. ínsulei; pl. ínsuleinsulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insulă f. întindere de pământ înconjurat de toate părțile cu apă; fig.
insulă de codri, insulă de nori AL.