însufleți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV.
Tranz. 1. A da viață. ♦
Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦
Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima.
2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. –
În + suflet.