insolație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSOLÁȚIE, insolații, s. f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir etc. (putând duce la moarte). ♦ Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură.
2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare.
3. Tratament prin expunere la soare. – Din
fr. insolation, lat. insolatio.insolație (Dicționar de neologisme, 1986)INSOLÁȚIE s.f. 1. Afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. ♦ Vătămare produsă pomilor tineri prin excesul de căldură.
2. Iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ♦ Tratament prin expunere la soare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
insolation, lat.
insolatio].
insolație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSOLÁȚIE s. f. 1. afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. 2. stare patologică a plantelor datorită excesului de lumină sau de căldură solară. 3. iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr.
insolation, lat.
insolatio)
insolație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insoláție (-ți-e) s. f.,
art. insoláția (-ți-a), g.-d. art. insoláției; pl. insoláții, art. insoláțiile (-ți-i-)