inovațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOVAȚIÚNE s. f. v. inovație.inovațiune (Dicționar de neologisme, 1986)INOVAȚIÚNE s.f. v.
inovație.
inovațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*inovațiúne f. (lat.
in-novátio, -ónis). Înoire, schimbare). Înoitură, rezultatu înoiriĭ:
a introduce oare-care inovațiunĭ în armată. V.
novațiune.inovațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inovați(un)e f.
1. introducere de modificări într’un lucru stabil;
2. schimbare operată.