inovație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOVÁȚIE, inovații, s. f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității) muncii, perfecționării tehnice sau raționalizării soluțiilor aplicate. [
Var.: (
înv.)
inovațiúne s. f.] – Din
fr. innovation, lat. innovatio, -
onis.inovație (Dicționar de neologisme, 1986)INOVÁȚIE s.f. Schimbare, introducere a ceva nou într-un sistem, într-o practică, într-o activitate, într-o operație tehnică etc. [Gen.
-iei, var.
inovațiune s.f. / cf. fr.
innovation, lat.
innovatio].
inovație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INOVÁȚIE s. f. 1. schimbare, modificare; noutate. 2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluții moderne, de perfecționări. (< fr.
innovation, lat.
innovatio)
inovație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INOVÁȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Noutate, schimbare, modificare.
2. (
EC.) Rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluții moderne, precum și prin unele perfecționări care prezintă noutate și progres față de stadiul tehnicii sau al organizării producției în întreprinderea unde se aplică. ◊
I. tehnologică = produs sau procedeu nou, ori modificare tehnologică importantă a unui produs sau procedeu, care au fost introduse pe piață sau au fost utilizate în procesul de producție.
inovație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inováție (-ți-e) s. f.,
art. inováția (-ți-a), g.-d. art. inováției; pl. inováții, art. inováțiile (-ți-i-)