inofensiv - explicat in DEX

inofensiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

inofensiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].

inofensiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)

inofensiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inofensív, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensif). Care nu vatamă [!], nu produce răŭ saŭ durere: mulțĭ șerpĭ îs inofensivĭ, remediŭ inofensiv. Adv. În mod inofensiv: acest remediŭ lucrează inofensiv.

inofensiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inofensív (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensívi; f. inofensívă, pl. inofensíve

inofensiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inofensiv a. incapabil de a vătăma.