inodor - explicat in DEX

inodor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INODÓR, -Ă, inodori, -e, adj. Care nu emană miros; fără miros. – Din fr. inodore, lat. inodorus.

inodor (Dicționar de neologisme, 1986)
INODÓR, -Ă adj. Fără miros. [Cf. fr. inodore, lat. inodorus < in – fără, odor – miros].

inodor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus)

inodor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inodór, -ă adj. (lat. in-odórus, d. in-, fără, și ódor, odóris, miros). Fără miros: gaz inodor.

inodor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inodór (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inodóri; f. inodóră, pl. inodóre

inodor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inodor a. fără miros.