inocula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOCULÁ, inoculez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc.
2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [
Var.:
înoculá, vb. I] – Din
fr. inoculer.inocula (Dicționar de neologisme, 1986)INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza.
2. (
Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr.
inoculer, cf. lat.
inoculare].
inocula (Marele dicționar de neologisme, 2000)INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr.
inoculer, lat.
inoculare)
inocula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inoculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
inoculeázăinoculà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inoculà v.
1. a transmite un virus prin inoculațiune;
2. fig. a introduce în spirit.