inocuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOCUITÁTE s. f. (
Med.) Însușire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism. [
Pr.:
-cu-i-] – Din
fr. innocuité.inocuitate (Dicționar de neologisme, 1986)INOCUITÁTE s.f. (
Liv.) Însușire a unui lucru de a nu fi vătămător. [Pron.
-cu-i-. / cf. fr.
innocuité, it.
innocuità].
inocuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INOCUITÁTE s. f. însușire a unui lucru de a nu fi vătămător. (< fr.
innocuité)
inocuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*inocuitáte f. (fr.
innocuité, d. lat.
innócuus, nevătămător. V.
inocent, nocuitate). Calitatea de a nu fi vătămător.
inocuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inocuitáte (-cu-i-) s. f.,
g.-d. art. inocuitắții