înnoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦
Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦
Refl. A se îmbrăca cu ceva nou.
2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera.
3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. –
În + nou.