înnoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦
Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦
Refl. A se îmbrăca cu ceva nou.
2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera.
3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. –
În + nou.înnoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnoí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înnoiésc, imperf. 3
sg. înnoiá; conj. prez. 3
să înnoiáscăînnoì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înnoì v.
1. a face nou (înlocuind cele vechi), a restaura;
2. a cumpăra din nou:
să ne cârpim, că nu putem să ne tot înnoim PANN.