înnoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNODÁ, înnód, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊
Expr. (
Refl.)
A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas.
2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. –
În + nod.