injustețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INJUSTÉȚE, injusteți, s. f. Lipsă de justețe; nedreptate; inexactitate, neadevăr. –
In1-+
justețe sau
injust +
suf. -ețe.injustețe (Dicționar de neologisme, 1986)INJUSTÉȚE s.f. Lipsă de justețe; nedreptate; inexactitate. [Cf. it.
ingiustezza].
injustețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)INJUSTÉȚE s. f. lipsă de justețe; inexactitate, neadevăr. (< injust + -ețe)
injustețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)injustéțe s. f.,
art. injustéțea, g.-d. art. injustéții; pl. injustéți