injust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INJÚST, -Ă, injuști, -ste, adj. Care nu este just; nedrept, nejust. – Din
fr. injuste, lat. injustus.injust (Dicționar de neologisme, 1986)INJÚST, -Ă adj. Nedrept. [Cf. fr.
injuste].
injust (Marele dicționar de neologisme, 2000)INJÚST, -Ă adj. inechitabil. (< fr.
injuste, lat.
iniustus)
injust (Dicționaru limbii românești, 1939)*injúst, -ă adj. (lat.
in-justus. V.
just). Lipsit de justiție, nedrept:
om injust, hotărîre injustă. S. n. Ceĭa ce e injust:
omu are aproape din natură noțiunea justuluĭ. Adv.
A fi condamnat injust.injust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)injúst adj. m.,
pl. injúști; f. injústă, pl. injústeinjust (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)injust a. nedrept:
om injust, sentință injustă.