inimiciție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INIMICÍȚIE, inimiciții, s. f. (
Livr.) Dușmănie, vrăjmășie, ură. – Din
lat. inimicitia.inimiciție (Dicționar de neologisme, 1986)INIMICÍȚIE s.f. (
Liv.) Dușmănie, ură. [Gen.
-iei. / < lat.
inimicitia].
inimiciție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INIMICÍȚIE s. f. dușmănie, ură, vrăjmășie; inamiciție. (< lat.
inimicitia, it.
inimicizia)
inimiciție (Dicționaru limbii românești, 1939)*inimicíție f. (lat.
in-imicitia, d.
in-, ne, și
amicitia, amiciție). Dușmănie, lipsă de prietenie. – Ob.
inamiciție (după
amiciție).
inimiciție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inimicíție (
livr.)
(i-ni-, -ți-e/in-i-) s. f.,
art. inimicíția (-ți-a), g.-d. art. inimicíției; pl. inimicíții, art. inimicíțiile (-ți-i-)inimiciție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inimic(iț)ie f. dușmănie.