inimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INIMÍC, -Ă, adj.,
s. m. și
f. v. inamic.inimic (Dicționar de neologisme, 1986)INIMÍC, -Ă adj., s.m. și f. v.
inamic.
inimic (Dicționaru limbii românești, 1939)*inimíc, -ă adj. și s. (lat.
in-imicus, d.
in-, ne, și
amicus, amic). Dușman, adversar. – Ob.
inamic (după
amic).
inimic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inimic a. și m. dușman, vrăjmaș.