inimitabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INIMITÁBIL, -Ă, inimitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) imitat; neimitabil. – Din
fr. inimitable.inimitabil (Dicționar de neologisme, 1986)INIMITÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate imita (ușor). [Cf. fr.
inimitable].
inimitabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INIMITÁBIL, -Ă adj. care nu se poate imita. (< fr.
inimitable)
inimitabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inimitábil, -ă adj. (lat.
in-imitabilis). Care nu se poate imita (de frumos ce e):
stil inimitabil. Adv.
A lucra inimitabil.inimitabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inimitábil (i-ni-/in-i-) adj. m.,
pl. inimitábili; f. inimitábilă, pl. inimitábileinimitabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inimitabil a. ce nu poate fi imitat.