inhalație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de
a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din
fr. inhalation, lat. inhalatio.inhalație (Dicționar de neologisme, 1986)INHALÁȚIE s.f. Inspirare, introducere în piept a unor gaze, a unor vapori etc. în scop terapeutic. [Gen.
-iei. / cf. fr.
inhalation].
inhalație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INHALÁȚIE s. f. inhalare a unor gaze, vapori etc. în scop terapeutic. (< fr.
inhalation, lat.
inhalatio)
inhalație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inhaláție (-ți-e) s. f.,
art. inhaláția (-ți-a), g.-d. art. inhaláției; pl. inhaláții, art. inhaláțiile (-ți-i-)