îngrijitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRIJITÓR, -OÁRE, îngrijitori, -oare, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Rar) Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La
f.) Femeie care îngrijește un bolnav.
2. S. m. și
f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc.
3. Adj. (
Înv.) Îngrijorător –
Îngriji +
suf. -ător.