îngrijitor - explicat in DEX

îngrijitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNGRIJITÓR, -OÁRE, îngrijitori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La f.) Femeie care îngrijește un bolnav. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. 3. Adj. (Înv.) Îngrijorător – Îngriji + suf. -ător.

îngrijitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
îngrijitór, -oáre adj. Care inspiră grijă, alarmant: știrĭ îngrijitoare. Subst. Intendent(-tă), supraveghetor(-toare), purtător(-toare) de grijĭ: îngrijitor de moșie, de bolnavĭ, de copiĭ. Adv. În mod îngrijitor, alarmant: focu înainta îngrijitor.

îngrijitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îngrijitór¹ (înv.) adj. m., pl. îngrijitóri; f. sg. și pl. îngrijitoáre

îngrijitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îngrijitór² s. m., pl. îngrijitóri

îngrijitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îngrijitor a. care inspiră grijă: știri îngrijitoare. ║ m. cel ce poartă de grijă, intendent.