îngriji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRIJÍ, îngrijesc, vb. IV.
I. 1. Tranz.,
intranz. și
refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦
Tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦
Tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦
Refl. A-și căuta de sănătate; a urma un tratament medical.
2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare.
II. Refl. și
tranz. (
Înv.) A (se) îngrijora, a(-și) face griji. –
În + grijă.