inflorescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFLORESCÉNȚĂ, inflorescențe, s. f. Ansamblu de flori dispuse pe un ax sau pe un complex de axe în diferite moduri, specifice diferitelor familii de plante cărora le aparține. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. – Din
fr. inflorescence.inflorescență (Dicționar de neologisme, 1986)INFLORESCÉNȚĂ s.f. Dispoziție, așezare specială a florilor pe lujer. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. [< fr.
inflorescence].
inflorescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFLORESCÉNȚĂ s. f. 1. mod de dispunere a florilor pe tulpină sau pe ramurile plantei. 2. totalitatea acestor flori. (< fr.
inflorescence)
inflorescență (Dicționaru limbii românești, 1939)*inflorescénță f., pl.
e (fr.
inflorescence, d. lat.
infloréscere, a înflori, ca
adolescentia, d.
adoléscere). Dispozițiunea generală a florilor pe o tulpină.
inflorescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inflorescénță s. f.,
g.-d. art. inflorescénței; pl. inflorescénțeinflorescență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inflorescență f. dispozițiunea particulară a florilor în ciorchine, în spic, etc.