inflige - explicat in DEX

inflige (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFLÍGE, inflíg, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

inflige (Dicționar de neologisme, 1986)
INFLÍGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflíg. / cf. fr. infliger, lat. infligere].

inflige (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFLÍGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere)

inflige (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inflíge (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflíg

inflige (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inflige v. a impune o pedeapsă.